Falsele legi omnivore: "Ratia de grasime" (II)

Un regim „bine echilibrat”, un “minunat” factor sclerogen, patogen, obezigen și mai ales cancerigen

GRĂSIMILE GĂTITE LA TEMPERATURĂ ÎNALTĂ SUNT FOARTE TOXICE.

Chimia industrială este mai nimic faţă de cea pe care o facem noi în mod empiric tratând acești corpi graşi în propria bucătărie. Căci, „bucătăria bună”, cea pe care o apreciază cei cunoscători în ale mâncării, poate fi concepută doar la temperaturi înalte variind aproximativ între 200 și 800 grade celsius, singurele care permit gastronomilor să realizeze diferitele procedee de gătire numite: sotat, perpelit, rumenit, gratinat, prajit, rotisat etc. Datorită supracoacerii, alimentele supuse acestor procedee în grăsime, nu mai au prin urmare nimic biologic, dobândesc doar arome, gusturi excesive, acaparante, după care sunt înnebuniţi cunoscătorii şi care sfârşesc prin a creea adevărate toxicomanii alimentare de nezdruncinat. Să încercăm să obţinem câteva precizări despre temperaturile folosite.

De exemplu, flama reşoului cu gaz atinge 1000 – 1200 grade C, în funcţie de calitatea gazului, temperaturi la care aurul și sticla se pot topi. Când supunem o grăsime la această temperatură, cu scopul de a sota sau perpeli ceva, ratăm cu o aproximatie de 50 -100 grade C ce temperaturi suportă aceste grăsimi. În realitate trebuie sa fie undeva între 300 – 400 grade C. Peretele roşu al unui cuptor atinge temperaturi situate între 600 -800 grade C, în funcție de intensitatea roșului. Este nevoie de asemenea temperaturi pentru a calcina parțial suprafaţa fripturilor bine unse cu grăsime care sunt prăjite la cuptor.

Aceste temperaturi înalte, transformă grăsimile, (deja greu de asimilat înainte de orice coacere), în corpuri foarte toxice prin compuşii chimici cărora căldura le dă naştere, şi pe care îi cunoaştem foarte puţin, pentru că nimeni nu se preocupă de aceste probleme care domină de foarte de sus orice patologie umană.

Aceste toxine ale grăsimilor supraprăjite între 200 -800 grade C, sunt cele mai mari toxine alimentare împreună cu gudronul aromatic ai fripturilor. Acroleina și acizii graşi oxidaţi se adaugă în special în capul listei celor expuși anterior. Toxicitatea grăsimilor supraprăjite este atît de mare, încât persoanele hepatice pot resimţi greţuri când respiră emanaţiile unei fripturi.

A sosit momentul să alcătuim o listă destul de grosieră a toxinelor rezultate prin ingestia grăsimilor chimice înainte de coacere și a celor care se formează sub acțiunea temperaturilor de coacere industriale. Iată această enumerare sumară: steroli, colesterol, otrăvuri intestinale, acid oxalic, acizi graşi diverşi, toxine ale grăsimilor putrezite ale brânzeturilor maturate, acroleină, acizi graşi oxidaţi, emanaţii sub formă de vapori ale grăsimilor supracoapte.

Acum vom arăta care sunt produsele cu un gust excesiv - şi care sunt cele mai apreciate de gastronomi -  dar care mi se par cele mai periculoase pentru că sunt foarte bogate în acele produse îngrozitoare rezultate în urma pirogenării: toate sosurile grase care au servit pentru sotarea sau perpelirea cărnurilor în tigaie, untul negru, grăsimile refolosite pentru prăjire, unde procentajul periculoasei acroleine creşte la fiecare prăjire, sucurile grase brune ale fripturilor, bogate atât în acroleină cancerigenă cât şi în gudron aromatic la fel de cancerigen.

OMNIVORISMUL UMAN ESTE SATURAT ÎN GRĂSIMI CARE SFÂRŞESC PRIN A CREEA O ADIPOMANIE  FRUGIVORULUI  UMAN.

Omnivorismul artificial, inventat de om, este la ora actuală saturat cu corpi graşi, din două motive:

1. Numeroase componenete ale acestui omnivorism sunt saturate cu grăsimi

2. Toată bucătăria rafinată, cea a cunoscătorilor şi a gastronomilor este o artă care consistă în pregătirea de tocăniţe omnivore cu grăsimi sau uleiuri de origine industrială, gastronomul considerând că mâncarea bună trebuie să fie îmbibată cu grăsime, în general prăjită în exces.

Şi iata mai jos justificarea acestora:

Alimente bogate în corpi grași:                                             Alimente cu corpi grași adăugați

-          Creier de oaie 30%                                                  - Pâine cu unt și croasant

-          Maduvă de oase                                                       - Șuncă prăjită la micul dejun

-          Ficat de gâscă îndopată                                            - Toate mâncărurile sotate

-          Mezeluri                                                                   - Carne învelită în slănină

-          Slănină                                                                      - Prăjeli grase

-          Carne grasă                                                               - Gogoși îmbibate în grăsime

-          Pasăre grasă                                                              - Aioli – maioneză cu usturoi

-          Ciocolată                                                                   - Maioneză

-          Patiserie grasă                                                            - Sosuri cu unt prăjit

Acestor diferite feluri de mâncare, trebuie să le adăugam și pe acelea în care grăsimea este disimulată: toate plăcile de patiserie care sunt unse cu grăsime și pe care se coc diferitele tarte, patiserii, etc.; tot ce se coace în forme bine unse cu grăsime pentru ca aluatul să nu se lipească la 250 grade C: gaufres, fursecuri, cozonaci, briose etc.

Pe de altă parte, cunoscătorii nu disprețuiesc anumite grăsimi râncede și chiar stricate, degustând o brânza numita „ puternică’, care adesea curge și are un miros care denunță că 45 – 50%  din grăsimi sunt putrezite, sau delectându-se cu o carne de vânat fezandată.

Trebuie să se țină cont și de obiceiurile regionale. Căci dacă la Paris se găteste mai degrabă cu unt, în alte părți se folosește uleiul de măsline, în altele cel de nuci, în alte părți se gătește cu untură și slănină, pe când la Touluse se folosește grăsimea de gâscă. Probabil că pentru anumite clase de oameni margarina este singurul corp gras folosit.

Rezumând, frugivorul uman care nu ar trebui să absoarbă deloc grăsimi, își saturează corpul cu grăsimi industriale foarte greu de asimilat de fiziologia acestuia, grăsimi pe care le degenerează și le transformă în cancerigene, prăjindu-le la temperaturi foarte înalte.

TOATA PATOLOGIA UMANĂ ESTE PROVOCATĂ MAI ALES DE GRĂSIMILE ALIMENTARE SUPRAÎNCALZITE. 

Asa cum am vazut în paragraful 4, grăsimile supraîncălzite la temperaturi între 200 -800 grade C, devin saturate în acroleină și acizi grași oxidați, compuși foarte patogeni care provoacă ravagii în tot organismul. Mai rău, emanațiile unei fripturi provoacă câteodată grețuri unui hepatic. Aceasta demonstrează că dacă simple emanații de vapori de grăsime caldă sunt atât de toxice, este ușor de prevăzut că ingestia grăsimilor supraprăjite nu poate decât să genereze probleme grave.

Grăsimile prăjite provoacă un exces de colesterol în sânge pe care acesta se forțează să-l elimine depunându-l în interiorul arterelor sub formă de aterom, depunere de grăsime periculoasă căci reduce calibrul arterelor, provocând creșterea tensiunii arteriale și favorizând obstrucționarea arterelor cu un cheag provocând îngrozitoarea arteroscleroză.

Este foarte probabil ca grăsimile supraprăjite să genereze mai multe ateroame decât cele crude. În orice caz, putem fi siguri că ele sunt cauza directă a degenerescenței întregului aparat circulator, ale cărui tulburări omoară majoritatea subiecților din epoca noastră.

Ficatul constituie bariera anti-toxică a organismului, iar eforturile sale pentru a neutraliza toxinele din grăsimile supraîncălzite constituie probabil cea mai mare parte a muncii sale. Dar acest efort anormal care se repetă în fiecare zi, depășește rapid posibilitățile acestui organ, care va obosi și va suferi de o insuficiență notorie. O parte din acroleina din uree din acidul oxalic trece în sânge, pe care rinichiul îl va filtra din ce în ce mai dificil.

Circulatia în sînge a acroleinei și altor toxine va antrena o senilizare a întregului organism, adică imbatrânirea și urâțirea acestuia. Suprimarea totală a grăsimilor supraîncalzite din alimentație și înlocuirea cărnii cu fructe crude și coapte, desenilizează rapid organismul într-un mod magic, ameliorând masiv patologiile severe și făcând să dispară obezitatea ca prin minune, dublând în același timp calitățile cerebrale.

Grăsimile supraîncălzite provoacă  o decădere gravă a vitalității, manifestându-se prin:

1. O scleroză anticipată senilizantă și urâțire;
2. O patologie ucigașă cu forme multiple;
3. O obezitate gravă care caracterizează întotdeauna o stare precanceroasă.

Desenilizarea, întinerirea se face printr-o regenerare a glandelor endocrine. Aceasta demonstrează indirect că grăsimile supraîncălzite distrug aceste prețioase glande hormonale, de care depinde vitalitatea în mod direct.

Obezitatea constituie cea mai gravă dintre bolile cronice, statisticile  demonstrând că această decădere constituie una dintre caracteristicile patologice care precedă adesea cancerul. Medicina este neputincioasă în reducerea maselor adipoase anormale, iar masajul și exercițiul sunt de asemenea fără efect.

Cancerul uman are două cauze alimentare principale:

1. Acroleina și acizii grași oxidati ai grăsimilor supragatite între 200 și 800 grade C;
2. Gudronul aromatic al fripturilor

Avem dovada că grăsimile spraîncălzite, prin acroleina și acizii grași oxidați, sunt cauza decăderii Aparatului circulator, a Ficatului și a Glandelor endocrine, adică a ceea ce este mai prețios în organism pentru menținerea vitalității și tinereții, ele sunt acelea care senilizează prematur organele și țesuturile provocând arterio-scleroză, obezitate și chiar înfricoșătorul cancer, trei dintre cele mai îngrozitoare calamități care apasă umanitatea și contra cărora medicina este neputincioasă.

Cum nu există nici o altă toxină alimentară mai devitalizantă și mai patogenă ca aceste grăsimi și gudronul fripturilor, este evident că grăsimile supraîncălzite și gudronul aromatic de prăjire, sunt generatorii monstruasei patologii umane, unică în seria animalelor independente, care cântarește atât de greu în specia umană, fără ca medicina să poată preveni nici una dintre bolile noastre cronice.

Ceea ce este lamentabil în aceasta istorie a masacrării vitalității prin erori grosiere ale regimului alimentar, este că distrugerea acestor organe, cele mai necesare vietii, se efectuează în mod insidios, silențios, făra manifestări dureoase dramatice, adesea fără cel mai mic semn de alarmă. Este mai ales cazul ateromului arterial, oxalemiei, etc. și mai ales cazul cancerului, care poate ramâne nedureros timp de ani și ani de zile.

Totuși, în acest calm aparent înșelător, putem fi loviți brusc de o hemiplegie, o ocluzie intestinală, o arterită obliterantă sau putem afla cu stupefacție că suntem atinși de un fibrom, de cancer, de diabet, de tuberculoză, de uremie. Iata ce ne aduce respectarea acestor legi imaginare ale „rației de proteine”, ale „rației de lipide”, fabricate în afara Codului vieții animalelor, ale naturii și vieții în general.

Trebuie să înscriem în acest minunat sistem de esență endocrină, devitalizarea progresivă, adesea prea rapidă a organismului, prin toxinele generate de coacerea la temperaturi înalte a lipidelor și protidelor, numite alimente, din alimentația noastră barocă, artificială și fantezistă, toxine ale căror elemente majore sunt acroleina grăsimilor supraîncălzite și gudronul aromatic de la suprafața fripturilor.

Tumorile benigne și canceroase cât și starea precanceroasă reprezentată de obezitate și de îngrășare, constituie boli de adaptare, la fel ca și senilitatea noastră anormală și atât de precoce. Toate aceste veritabile degenerări, unice în lumea animală independentă, sunt generate de omnivorismul nostru extravagant, artificial, inventat de om prin violarea legilor biologice celor mai elementare. Omnivorismul artificial uman, antispecific și antibiologic, se revelează ca fiind cauza principală a marilor boli de adaptare, pentru că numeroasele toxine ale acestui omnivorism artificial, absolut unic în natură, răvășesc în mod silentios, și fără întrerupere tot aparatul endocrin, începând cu timusul în primii ani.

SUPRA-ALIMENTAȚIA ESTE ÎN SPECIAL O INTOXICARE CU GRĂSIMILE ARTIFICIALE SUPRAÎNCĂLZITE.

Tocmai am văzut că frugivorul uman se intoxică grav cu o alimentație nespecifică, pe care o saturează în grăsimi industriale supuse la temperaturi foarte înalte, pe care le transformă în corpi grași toxici, care nu mai au nimic biologic în ei. Este  deci evident că acela care, în loc să absoarbă zilnic o rație toxică medie, absoarbe una și jumatate sau chiar două, intoxicându-se astfel mai mult decât un altul, cu toate consecințele patologice pe care le antrenează o asemea crimă împotriva sinelui/propriei persoane. S-a scris despre cancer că este mai ales boala celor „supra-alimentați”. Această explicație este valabilă pentru toate bolile cronice, fiindcă supra-alimentația constituie o supraintoxicare.

1. CONCLUZII:

-          În natură nu există grăsimi în stare liberă

-        În Codul vieții animale, nu există rație de grăsimi, grăsimile eventual absorbite făcând parte din alimentele crude specifice anumitor specii

-          Omul nu are nici un instinct al grăsimii în natură

-          Grăsimile crude și fără condimente existente în natură îi repugnă.

-          Omul fiind un frugivor veritabil și fructele neconținând lipide, grăsimile alimentare îi sunt inutile.

-          Fiziologia umană este inaptă pentru asimilarea grăsimilor.

-          Grăsimile alimentare sunt adevarați corpi străini în economia corpului uman.

-      Toate alimentele, oricare ar fi ele, trebuie să fie transformate în glucoză pentru a deveni energetice. Fructele și mierea, alimente specifice, fiind bogate în glucoză direct asimilabilă, sunt mult mai energetice decât grăsimile atât de îndelungat asimilabile.

-          Toate organismele animale fac sinteza grăsimilor lor fiziologice specifice din orice tip de aliment specific al speciei respective.

-     Cele două argumente de mai sus, dovedesc prin ele însele că pentru om, absorbția de corpi grași este de o inutilitate absolută.

-       Toate grăsimile noastre alimentare din comerț fiind fie artificializate, fie de origine industrială, sunt așadar străine domeniului biologic, fiind în consecință alimente proaste.

-     Toate grăsimile alimentare absorbite provoacă un aflux anormal de colesterol în ficat, în vederea  neutralizării acestor corpi straini, atât de nespecifici, care sunt aceste grăsimi așa zise alimentare.

-        Colesterolul în exces tinde să se depună pe interiorul arterelor, provocând hipertensiune arterială, arterio-scleroză și alte numeroase tulburări cardiace și circulatorii.

-       Grăsimile gătite la temperatură înaltă, între 200  și 800 grade C, se încarcă de acroleină și acizi grași oxidați, toxici foarte devitalizanți, care masacrează întâi Glandele Endocrine, Ficatul, Rinichii și provoacă o scleroză senilizantă a celulelor.

-         Grăsimile supraîncălzite din alimentație constituie cauza majoră a creșterii continue a cazurilor de cancer.

-       De mai mulți ani, toate articolele medicale care tratează subiectul bolilor cronice cele mai diverse, recomandă în mod invariabil suprimarea din alimentația curentă a grăsimilor gătite, ceea ce confirmă empiric că Grăsimile gatite la temperatură înaltă alterează grav glandele endocrine, deci putem deduce că ele provoacă aproape toată patologia chimică, și intră în cadrul „Sindromului general de adaptare” al Profesorului Selya, care domina acum toată Patologia din Medicină.

În rezumat: 

Grăsimile alimentare sunt total inutile pentru om, pe plan fiziologic. Prăjite (gătite) la temperaturi înalte, ele devin extrem de dăunătoare pentru acesta, provocându-i majoritatea marilor boli cronice cât și cancerul. Pretinsa lege a „rației de grăsimi” a fost inventată pentru a tenta o justificare a pasiunii de nedezrădăcinat a oamenilor civilizați pentru grăsimile supraprăjite. Este o lege artificială, care nu poate fi enunțată în termeni științifici și pe care nu o putem acompania cu un comentariu explicativ.

Eperiența arată de altfel toata falsitatea acesteia:

1. Un regim „bine echilibrat” constituie un factor remarcabil de dezechilibru pentru vitalitatea generală, căci toată patologia dovedește că este în realitate un “minunat” factor sclerogen, patogen, obezigen și mai ales cancerigen.
2. Este deosebit de ușor și chiar avantajos să ne lipsim de  orice corp gras gătit și să ne abținem de la orice proteină, chiar și de la  lapte, timp de săptămâni, de luni sau de ani. În definitiv, pretinsele „rații azotate”, „rații dulci”, „rații grase”, care nu țin cont deloc de temperaturile de coacere, constituie una dintre cele mai grave erori ale științei, a cărei greutate  cântărește extrem de mult asupra  umanității zise civilizate.

(P.V. Marchesseau, Le Cholestérol, (livret no 53)

Falsele legi omnivore: „ Rația de grăsime” (I)

Bolile cronice, bolile celor supra-alimentați

Preambul. „Raţia de grăsime” este abrevierea curentă a pretinsei legi care proclamează fără îndrăzneala de a fi enunţată ştiinţific, că omul trebuie să absoarbă o anumită cantitate de corpi grași oarecare. Această lege este falsă şi stă la baza patologiilor noastre şi a cancerozei intense care loveşte umanitatea.

Realitatea biologică. Obiceiurile animalelor independente arată că nu există o lege a „raţiei de grăsime” în lumea animală. Vedem animale care se hrănesc cu alte animale, alături de multe altele care se lipsesc total de corpi: viermele de cireșe, viermele de mătase, ierbivorele, care se hrănesc primăvara doar cu iarbă verde fără seminţe, toate frugivorele, animalele care hibernează, etc. Nu există grăsime izolată în natură, iar absorbţia de corpi graşi sau lipide nu este guvernată decât de legea specificităţii alimentare.

Realitatea fiziologică. Toate organismele animalelor fac sinteza propriilor lor grăsimi fiziologice specifice cu ajutorul alimentelor specifice, oricare ar fi acestea: protide, lipide, glucide sau carbohidraţi. Alimentul gras nu este deci deloc indispensabil.

Privitor la caracterul energetic al grăsimilor, acesta este nul prin el însuşi din cauză că alimentele ingerate, oricare ar fi ele: protide (cărnuri), lipide sau glucide, pentru a servi ca şi combistibil muşchiului, trebuiesc să fie transformate în glucoză.

Realitatea antropologică. Omul este un frugivor adevărat, pentru că fructul crud copt este singurul aliment natural crud pe care îl poate absorbi cu satisfacţie imensă, fără condiment, în starea lui naturală.

El nu este deloc făcut pentru a asimila, pentru a metaboliza albuminele, şi mai puţin pentru corpii graşi (mai ales dacă sunt artificiali şi gătiţi) deoarece fructele sunt total lipsite de corpi graşi. Instinctele noastre normale de frugivor ne fac să respingem instinctiv grăsimile naturale sau artificiale, chiar şi untul.

Fiziologia noastră de frugivori se acomodează foarte  greu cu grăsimile crude, şi mai greu cu cele gătite la temperaturi înalte. În economia corpului nostru, grăsimea este considerată un corp străin. Experienţa arată că, dacă ne privăm de grăsimi alimentare timp de săptămâni sau luni la rând, nu vom avea nici o stare de rău şi nu vom resimţi absolut niciun fel de foame de lipide aşa cum ar trebui să se producă dacă organismului i-ar lipsi acest element.

Prin alimentaţia noastră artificială umplută de grăsimi violăm Codul vieţii animale, creându-ne în acest fel o pasiune pentru alimente artificiale încărcate de grăsimi foarte gătite. Asistăm aici la o veritabilă toxicomanie ucigătoare pe care o putem califica drept ADIPOMANIE.

REALITATEA ŞTIINŢIFICĂ. Această pretinsă lege este atât de obscură, încât nu este enunţată niciodată în termeni ştiinţifici. Acest lucru se-ntâmplă fiindcă omnivorismul aparţine mai degrabă domeniului fanteziei şi nu al biologiei. Se vorbeşte despre „lipide necesare” dar nu se explică de ce. Se limitează la a adăuga în alimentaţie o anumită cantitate de grăsime pe zi, indiferent de provenienţă, fără să se facă nici măcar o aluzie la gătire, care după nişte lucrări recente provoacă acestor lipide compuşi cancerigeni.

În plus, se îndrăzneşte proclamarea faptului că o astfel de alimentaţie este o alimentaţie bine echilibrată. Aceasta nu este ştiinţă, ci o rutină. Motivele unei astfel de erori monumentale îşi au originile într-o serie de ignoranţe fundamentale. Medicina şi Dietetica întorc spatele naturii ignorând faptul că tot regnul animal se supune în mod servil legii specificităţii alimenatare şi că omul este un frugivor. Lucru şi mai grav, medicii şi dieteticienii nu ţin cont deloc de temperaturile de gătire.

FIZIOLOLGIA UMANĂ ESTE INAPTĂ SĂ ASIMILEZE ÎN MOD NORMAL GRĂSIMILE

Omul fiind un frugivor adevărat şi fructele neconţinând deloc grăsime, este uşor așadar de anticipat că fiziologia sa de frugivor nu este deloc pregătită să metabolizeze convenabil corpii graşi artificiali, gătiţi în special la temperaturi înalte.

Experienţe efectuate pe subiecţi prezentând o fistulă a stomacului, permit observarea procesului de digestie și arată că o masă conţinând multă grăsime este evacuată din intestin cu mai multe ore întârziere decât o masă mai puţin grasă. Grăsimile se comportă deci în stomac ca un fel de materie străină indigestă.

Aceste grăsimi râncezindu-se foarte uşor în aerul ambiant, întră rapid în putrefacţie în etuva intestinală a frugivorului uman atât de prost utilată pentru asimiliarea acestor produse. Grăsimile „dure” ca şi seul de oaie sunt aproape  inasimilabile. S-a demonstrat că acestea sunt grav decalcifiante.

Grăsimile atât de putrescibile în intestinul uman provoacă în materiile fecale acel miros dezgustător pe care îl cunoaştem şi care cooperează cu proteinele alimentare la formarea acelor „otrăvuri intestinale” despre care este atât de des vorba în articolele medicale. În mod contrar, un regim complet lipsit de lipide şi protide va priva aceste materii de orice miros urât.

Să vedem acum cum se comportă sângele frugivorului uman când produsele de asimilare a grăsimilor ajung în el:

„Dacă prelevăm sânge la câteva ore după o masă grasă, observăm că serumul sanguin în loc să fie de un galben limpede, este alb, opac, lăptos”. Este o altă dovadă că grăsimile se comportă în organismele frugivorelor ca un corp străin. Dintre toate alimentele, grăsimile vegetale şi animale sunt produsele pe care ficatul le asimilează şi le metabolizează cel mai greu.

Profesorul Loeper, specialist în acidul oxalic, a semnalat că, atunci când ficatul este deficient şi mâncăm prea copios, grăsimile pot să genereze acid oxalic care, după acest autor, este la fel de periculos ca şi acidul uric în exces.

Toate  grăsimile alimentare sunt bogate în steroli. După trecerea lor prin ficat, acestea se îmbogăţesc în colesterolul pe care organismul îl secretă pentru a încerca să neutralizeze toxicitatea acestor grăsimi atât de contrare economiei corpului nostru. 

Valoarea colesterolului snaguin se ridică rapid în timpul meselor grase repetate, iar acest colesterol gras, veritabil corp străin al sângelui prin excesul său, va termina prin a se depune pe interiorul arterelor sub formă de depuneri grase denumite ateroame. Aceste ateroame îngustează calibrul arterelor, provocând tensiune arterială şi provocând în mod insidios redutabila arterioscleroză care generează în mod indirect una dintre gravele tulburări vasculare atât de des mortale la oamenii acestui secol.

Sângele se debaraseză de aceste grăsimi stânjenitoare evacuându-le prin piele, care, din acestă cauză devine grasă, murdară, foarte predispusă la tulburări cutanate, nasul devenind la rândul său uleios.

Aceste grăsimi alimentare atât de puţin specifice pentru om fermenteză adesea la nivelul pielii provoacând o transpiraţie urât mirositoare, picioare care vor elimina un miros fetid, materii fecale dezgustătoare şi un sex cu un miros neplăcut din momentul în care nu este bine spălat. În mod general, un mâncător de grăsimi are tendinţa de a mirosi urât.

Grăsimile gătite în exces, cele care acompaniază majoritatea meselor omnivorilor clasici sunt extrem de sclerozante, senilizante şi urâţesc. Aceste grăsimi sunt foarte patogene şi mai ales cancerigene.

Toate alimentele, oricare ar fi ele, sunt transformate de ficat în glucoză energetică. Astfel, ingerarea de grăsimi greu asimilabile, senilizante, patogene şi cancerigene, grăsimi care se transformă dificil în glucoză, constituie un nonsens ştiinţific greu de înţeles.

Grăsimile noastre alimentare sunt toate nespecifice, foarte colesteroligene, deci devitalizante.

Grăsimile crude necondimentate şi fără pâine repugnă instinctului nostru de frugivor până la punctul de a stârni greaţa dacă ar trebui sa le ingerăm în acest fel natural. Corpurile grase alimentare sunt foarte dorite de om pentru că fac omnivorismul gătit să devină comestibil şi agreabil la gust la fel cum fac de altfel şi condimentele noastre absolut la fel de anormale şi nespecifice ca şi grăsimile.

Cea mai bună dovadă pe care o putem da vizavi de caracterul nespecific al grăsimilor este că acestea provoacă un aflux de colesterol în sânge secretat de ficat pentru a tenta neutralizarea corpilor graşi indezirabili, amestecându-se cu ei. Astfel, cu cât vom absorbi mai mulţi corpi graşi pe care organismul îi refuză sistematic, cu atât conţinutul de colesterol din sânge se va ridica foarte mult. Atunci valorile sale se vor dubla, tripla sau și mai mult de atât faţă de valoarea sa normală. Ori o asemena disproporţie este periculoasă, căci ne-am dat seama destul de târziu că majoritatea bolilor grave au fost întotdeauna acompaniate de un procentaj excesiv de lipide în sânge (hipercolesterolemie). De exemplu în arterioscleroză, diabet, reumatism, cancer, etc. excesul de colesterol este în mod cert cancerigen. Este o chestiune foarte complexă, unde grăsimile joacă un rol preponderent. Supraîncălzite între 200 – 800 grade Celsius, aceste grăsimi devin patogene în mod periculos după cum o să vedem la punctul 4 şi 6. Pentru moment să reținem că organismul se acomodează foarte greu cu prezenţa grăsimilor gătite.

TOATE GRĂSIMILE ALIMENTARE SUNT ARTIFICALE SAU ARTIFICIALIZATE:

a)      Toate grăsimile din comerţ sunt artificiale.

Nici una din grăsimile noastre nu există în natură, nici chiar untul. Omul este deci obligat să îl fabrice şi în general îl fabrică industrial. Din această cauză, ele nu mai aparţin domeniului biologiei. Cea mai puţin artificială dintre aceste grăsimi este untul. Dar din păcate este artificializat şi el datorită coloranţilor „galben unt” sintetic, mai mult sau mai puţin cancerigen, şi adesea aromatizat cu diacetil, sărându-l, concentrându-l şi probabil margarinându-l un pic.

b)     Grăsimile vegetale.

Toate sunt extrase industrial şi tratate chimic. Se fabrică uleiuri din fructul măslinului şi din următoarele seminţe: bumbac, arahide, rapiţă, garofiţă, nuci, alune, migdale, floarea-soarelui, soia, palmier, susan, şofrănel, muştar, porumb, in şi sâmburi de strugure. Se fabrică  unturi vegetale din: nucă de cocos, palmier, karite, cacao, barbasu şi arahide (din arahide foarte bine prăjite).

c)      Grăsimile animale

Sunt toate, mai puţin untul de fermă, de origine industrială. Să vedem întâi din ce le extragem. Se  fabrică uleiuri animale din picior de vită, berbec, cal; de asemena din  slănină şi grăsime de cal, focă, morsă, delfin, balenă, caşalot şi otarie; din peşti întegi (hering) şi din deşeuri de peşte (sardine, heringi, anşoa, ton, etc.), din ficat de diferiţi peşti (morun, cod, rechin, pisică de mare, etc). Se fabrică grăsimi solide din slănină de porc, untură topită, grăsime de cal, seu de vită, viţel, oaie, berbec, capră, cât şi din grăsimi de viscere, stearină de grăsime de vită, grăsime de pe oase. Tot ce nu se poate vinde pentru bucătărie este transformat în margarină.

d)     Grăsimile sintetice

Se întâmplă să cunoaştem bine uleiul de parafină, dar să nu cunoaştem tot atât de bine grăsimile alimentare extrase din gudron în timpul războiului în Germania. Aceste grăsimi sintetice erau cancerigene la fel cum este tot ce se extrage din gudron şi din huilă.

e)      Margarina

Este grăsimea alimentară curentă, cea mai artificială care poate exista şi cea mai consumată în lume. Este un veritabil compus chimic fabricat în serie mare, în uzine vaste sub egida unor puternice grupuri financiare. Margarina se prepară după vagile teorii stabilite de Mouries în sec. XIX, după care această grăsime artificială fabricată din grăsimi animale de abator ar fi echivalentul untului.

Cu progresul actual, toate grăsimile vegetale sau animale neutilizabile altfel servesc la fabricarea margarinei. Şi cu ce artă: se poate fixa chimic punctul său de fuziune la gradul dorit, făcund-o astfel tartinabilă, mai tartinabilă decât cel mai bun unt. În plus, cum „galben-unt” sintetic permite să i se dea o culoare asemănătoare untului de fermă, iar aroma sintetică diacetil poate să îi dea o savoare la fel de fină ca şi a unui unt de mare calitate, putem spune că se reuşeşte să se scoată din fabricile de margarină o grăsime sintetică rivalizând cu un unt poaspăt bun. Margarina sau grăsimea de balenă ocupă un loc important în amestec cu grăsimi vegetale exotice, la fel cu toate grăsimile de abator de calitatea a II-a.

f)       Tratamentul industrial al grăsimilor alimentare.

Să începem cu grăsimea cea mai curentă, untul. Să vedem manevrele necesare pentru a obţine unt concentrat: 15% din zer sunt eliminate, se adaugă apoi 2% sare fină, 3% ulei de arahide hidrogenat care serveşte pentru conservare la fel ca şi pentru ridicarea punctului de fuziune, 4% lapte smântânit pudră şi 0,02% diacetili pentru accentuarea gustului de unt. Acizii graşi liberi sunt neutralizaţi în întregime cu sodă caustică sau cu carbonat de sodiu (după revista Ştiinţă şi Viaţă).

Toate grăsimile vegetale sau animale suportă următoarele tratamente chimice:

1. o neutralizare a numeroșilor acizi graşi
2. o decolorare
3. o dezodorizare la cald la temperaturi între 150-190 grade celsius
4. o hidrogenare, transformând grăsimile vegetale şi animale în grăsimi moi pentru fabricile de margarină.

Iată câteva detalii despre acest procedeu: hidrogenarea uleiurilor de proastă calitate produce tone întregi de materii grase sub o formă care concurează cele mai bune grăsimi naturale...

Unturile şi grăsimea topită ameliorată îşi găsesc un loc pe piaţă în foarte multe ţări la un preţ foarte profitabil. Grăsimile sunt adesea superglicerinate cu scopul de a le face mai manipulabile la fabricarea checurilor, biscuiţilor, etc. astfel se fixează punctul de fuziune pentru aceste  grăsimi adaptat fiecărei industrii alimentare particulare.

Am văzut astfel că majoritatea grăsimilor așa-zise alimentare sunt de fapt compuși chimici veritabili trataţi în majoritatea cazurilor la temperaturi înalte, înainte de a fi folosite în bucătărie la temperaturi și mai înalte. 

(P.V. Marchesseau, Le Cholestérol, (livret no 53)

De ce nu folosim zahăr, lactate sau gluten în deserturile noastre?

De ce deserturi neconvenționale?

Deserturile tradiționale oferite copiilor (sau adulților în egală măsură) reprezintă alimente anti-specifice și denaturate. Acestea contribuie la otrăvirea lentă a lichidelor celulare (sânge, limfă), la fragilizarea funcțiilor digestive, hepatice, pancreatice și intestinale. Făinurile și zahărul rafinat impuse de industrie și folosite în alimentația copiilor sunt veritabile gavaje anti-nutriționale cauzând insuficiențe hepatice și predispoziții la diabet.

De ce nu folosim zahăr rafinat?

Caloria nu reprezintă un principiu nutritiv, ci o unitate de măsură. Caloriile zahărului dextrozic cauzează corpului pierderea vitaminelor și mineralelor. Zahărul alb cristalizat este eliberat în organism cu prețul unei veritabile violări, reprezintând un factor de surmenaj hepatic, decalcifiere (din cauza acidității), nervozitate, maladii cutanate (eczema).

Zahărul industrial este cariogen, iar aciditatea pe care o conține are un cuvânt greu de spus. Odată PH 5-ul atins, smalțul nu mai rezistă. Toate alimentele carbonate, gătite (glucidele din dulcețuri și dulciuri în general, din feculente, pâine, făinoase, cartofi, cereale, etc) sunt în proporții diferite periculoase pentru dantură din cauza acidismului bucal produs.

De ce nu folosim lactate?

Alimentația omului modern conține mult mai mult acid arahidonic (omega 6 de origine animală: carne roșie, mezeluri, brânză, unt) decât acid alfa-linoleic (omega 3 de origine vegetală). Această disproporție alterează fosfolipidele membranei celulare, iar în cazul maladiilor atopice măresc riscul unei inflamații de rinită alergică, astm bronșic, dermatită de contact, alergii alimentare.

Laptele de vacă natural sau modificat (îmbogățit cu amidon și zahăr) nu este în niciun caz un aliment potrivit pentru copii noștrii. Denaturarea laptelui prin căldură și adaosul de substanțe străine în compoziția sa nu va ajuta niciodată la ameliorarea calității acestuia.

Aceste alimente traficate de către industrie, prelucrate și procesate la temperaturi foarte mari reprezintă inamici siguri ai sistemului osos (demineralizare), ai glandelor care vor fi în curând epuizate și ai lichidelor celulare suprasaturate și îmbibate de reziduri și deșeuri (ceea ce numim asfixiere celulară).

Surse:

P.V. Marchesseau, "Les dents"

          P.V. Marchesseau, "Nourisson et Nutrition"

Cannelle No5 deserturi home made

Vă anunț cu mare bucurie adresa noului nostru site unde am început să propunem spre vânzare deserturi sănătoase, fără  zahăr, gluten, lactate: 

http://dorinaradu.wix.com/cannelleno5

Sper să-l găsiți util și să profitați din plin :)
Vor urma rețete noi și multe articole care vor argumenta de ce am ales să creăm/recreăm deserturi neconvenționale, de ce nu folosim zahăr, lactate sau făinuri cu gluten.

Mulțumim și vă așteptăm!

Philip Wollen: Animals should be off the menu!

N-am putut să nu traduc discursul puternic și emoționant al lui PhilipWollen (filantrop și apărător al cauzelor animalelor) din cadrul dezbaterii publice “Animals should be off the menu”, Melbourne. 

Mai jos urmează traducerea ca atare (strict text), iar la final veți găsi linkul cu discursul original (durează aprox 10 minute). Din păcate încă nu știu cum să fac să montez și să integrez subtitrarea în limba română pentru a fi mai ușor de urmărit. Dacă cineva se pricepe și ar avea timp pentru așa ceva, that would be awesome!

  

"Într-o noapte târzie, pe când se plimba pe faleză, Regele Lear îl întreabă pe Contele de Gloucester (care era orb): “cum vezi tu lumea?” Iar Gloucester cel orb răspunde: “o văd simțind-o”. Nu ar trebui oare să o vedem cu toții așa?

Locul animalelor nu este în meniuri! În acest moment ele urlă îngrozite în abatoare, în trailere de transport și în cuști, lagăre de concentrare nelegiuite și ignobile, pline de disperare…

Mi-au rămas întipărite în minte țipetele tatălui meu aflat pe patul de moarte, atunci când corpul i-a fost pustiit de cancer și mi-am dat seama că am mai auzit undeva aceste țipete… în abatoare, cu ochii scoși și tendoanele tăiate, pe navele de tonaj greu care le transportă spre Orientul mijlociu, le-am auzit la balena-mamă aflată în agonie atunci când un harpon i-a sfârtecat capul. Strigătele lor sunt strigătele tatălui meu. Am descoperit că suntem cu toți egali în suferință, iar în capacitatea lor, un câine suferă în egală măsură cu un porc, cu un urs sau cu un băiețel.

Astăzi carnea reprezintă noul azbest, mai ucigătoare decât tutunul. Dioxidul de carbon, metanul și oxidul nitric provenind din sectorul industriei animaliere ne ucid oceanele creând zone sterpe, acide, hipoxice. Nouăzeci la sută dintre peștii mici sunt măcinați și zdrobiți doar pentru a hrăni animalele mari. 

Vacile vegetariene sunt azi cele mai mari predatoare marine. Oceanele mor, iar până în anul 2048 toate apele cu pești vor înceta să mai existe, plămânii și arterele pământului… 

Miliarde de puișori sunt zdrobiți de vii doar fiindcă sunt de sexul masculin.

100 miliarde de oameni au trăit până acum pe pământ, astăzi suntem 7 miliarde, totuși torturăm și ucidem 2 miliarde de animale vii și conștiente în fiecare săptămână! 10.000 de specii sunt în pericol de extincție în fiecare an din cauza uneia singure (omul) și am ajuns să fim puși în fața celei de a 6a extincții în masă din istoria cosmologică.

Dacă orice alt organism ar fi procedat cum am făcut noi, biologiștii l-ar fi numit virus. Toate acestea reprezintă o crimă împotriva umanității de proporții inimaginabile! 

Din fericire lumea este pe cale să se schimbe. Acum 10 ani Twitter nu era altceva decât un sunet de pasăre, «Www» un zgomot surd de tastatură blocată, Cloud (nor în engleză) își avea locul doar în cer, 4g era un loc de parcare, Google eructația unui bebeluș, Skype era o greșeală de tehnoredactare, iar Al Qaeda era instalatorul meu.

Victor Hugo a spus că nimic nu e mai puternic decât o idee a cărui vreme a venit. Drepturile animalelor reprezintă astăzi cea mai importantă problemă de justiție socială de la abolirea sclaviei încoace.

Există peste 600 milioane de vegetarieni în întreaga lume. Lucrul acesta însumează un număr mai mare decât populația USA, Angliei, Franței, Germaniei, Spaniei, Italiei, Canadei, Australiei și Noii-Zeelande la un loc! Dacă ar fi să fim o singură națiune, am fi mai numeroasă decât cele 27 de țări ale Uniunii Europene, vă vine să credeți ?…

În ciuda amprentei demografice masive, suntem mai mereu sufocați de aceste trusturi gălăgioase și ipocrite care vânează, măcelăresc și ucid, crezând că violența este răspunsul, când nu ar trebui nici măcar să se pună problema de așa ceva.

Carnea ucide, animalele ne omoară și pe noi și economia noastră. Medicare (compania de asistență medicală) a ruinat deja Statele Unite. Vor avea nevoie de 8 bilioane de dolari în bonuri de tezaur doar pentru a-și putea plăti dobânzile. Nu mai au nimic. Ar putea foarte bine să închidă școlile, să vândă armata, flota, aviația, FBI, CIA și tot nu ar avea suficienți bani să-și plătească datoriile.

Cantitatea optimă de carne pentru o alimentație sănătoasă în opinia Universităților Cornell și Harvard este exact ZERO. 

Apa, după cum deja știți va fi noul petrol, în curând națiunile vor intra în război pentru ea. Straturile freatice subterane care au avut nevoie de milioane de ani pentru a-și face plinul sunt acum secătuite. E nevoie de 50.000 litrii de apă prețioasă pentru a putea obține 1 kilogram de carne de vită. Un miliard de persoane sunt înfometate, 20 de milioane vor muri de malnutriție.

Reducerea consumului de carne cu doar 10% va hrăni 100 milioane de persoane, iar eliminarea cărnii va pune un sfârșit definitiv foamei.

Dacă toată lumea ar urma un regim alimentar occidental, am avea nevoie de 2 planete Terra ca să ne hrănească.  Avem doar una, deja secătuită de puteri. Gazele cu efect de seră provenind de la creșterea intensivă a vitelor reprezintă un procent cu 50% mai mare decât cel al transporturilor: avioane, trenuri, mașini, nave.

Țările sărace își vând cerealele occidentului în timp ce proprii copii le mor în brațe, iar noi hrănim vitele cu cerealele lor ca să putem mânca o bucățică de friptură? Sunt oare singurul căruia acest lucru i se pare o crimă ? Fiecare bucățică de carne pe care o mâncăm este o palmă peste fața plină de lacrimi a unui copil înfometat. Putem oare să tăcem atunci când îi privim în ochi?

Pământul poate produce suficientă mâncare pentru nevoile fiecăruia dintre noi, dar nu destulă pentru lăcomia altora. Suntem în fața furtunii perfecte. Dacă vreo nație ar fi putut pune la punct arme care să cauzeze atâtea ravagii planetei, am fi lansat un atac militar preventiv și am fi bombardat-o până am fi redus-o la nivelul epocii de bronz. Dar aici nu e vorba de un stat corupt, ci de o industrie. Vestea bună este că nici măcar nu mai e nevoie s-o bombardăm, ci doar să încetăm să mai cumpărăm.

George Bush nu a avut dreptate. Axul răului nu trece prin Irak, Iran sau Coreea de Nord, ci prin farfuriile noastre. Armele de distrugere în masă sunt cuțitul și furculița. Propunerea noastră este un briceag al viitorului, care să ne rezolve problemele de mediu, sănătate, apă și care să pună un sfârșit definitiv cruzimii de orice natură.

Epoca de piatră nu a luat sfârșit fiindcă am fi rămas noi fără pietre. Această industrie dezgustătoare a torturii s-ar sfârși atunci când vom sfârși noi înșine cu scuzele. Carnea este ca și monezile de 1 și 2 cenți, manufactura este mai scumpă decât valoarea.

 Agricultorii au cel mai mult de câștigat, acesta nu va fi sfârșitul agriculturii, ci avântul ei, singurul lucru care se va schimba va fi linia de produse! Agricultorii ar putea face atât de mulți bani încât nici nu s-ar mai deranja să și-i numere, iar eu aș fi primul care să-i aplaude. Guvernele ne vor iubi, noi industrii s-ar naște și ar prospera, iar asigurările de sănătate ar fi în cădere liberă. Listele de așteptare ale spitalelor vor dispărea. Am fi atât de sănătoși încât ar trebui să împușcăm pe cineva doar ca cimitirele să aibă un motiv să existe!

În această seara propun două provocări opoziției: 1. Carnea cauzează o gamă largă de cancere și boli cardiace, îi rog pe dânșii să numească o singură boală produsă de un regim vegetarian. Numărul 2: Eu finanțez trilogia Earthlings. Dacă cei din opoziție sunt atât de siguri de opiniile și argumentele expuse, îi provoc și îi rog să trimită o copie a DVD-ului tuturor colegilor și clienților dumnealor!

Animalele nu sunt doar alte specii, ci ele reprezintă alte națiuni, iar noi le ucidem cu însuși prețul dispariției noastre. Harta păcii este desenată pe meniuri. Pacea nu reprezintă doar absența războiului, ci implică și prezența dreptății.

Justiția trebuie să fie oarbă față de rasă, culoare, religie sau specie, iar dacă nu este așa, justiția reprezintă doar o armă a terorii. Există o inimaginabilă teroare în aceste Guantanamo pe care noi le numim ferme de creștere a animalelor și abatoare. Credeți-mă că dacă abatoarele ar avea pereți de sticlă, această dezbatere n-ar mai avea loc aici, astă seară!

Cred că o altă lume este posibilă. În nopțile calme pot s-o aud respirând.

Să scoatem animalele din meniuri și din aceste camere de tortură!! Vă rog să votați în seara aceasta pentru cei care nu pot vorbi, vă mulțumesc!"

http://www.youtube.com/watch?v=uQCe4qEexjc

Peace!

All apologies!

"Oamenii sunt cu adevărat incredibili!

Nu m-am gândit niciodată cât de amuzant poate fi să trăiești printre milioane de cadavre…

Aceste zile de sărbătoare și pace ale sfârșitului de an sunt însă marcate de un specism prin excelență, anunțând o sacrificare inimaginabilă a animalelor așa-zise comestibile. Este pe de altă parte o șansă ca voi, prietenii animalelor să vă arătați clar și răspicat dezaprobarea și dezacordul absolut față de această pornire orgiacă, acest carnism exacerbat și revoltător, unde oamenii de omenie, cu gurile mânjite de sânge se desfată în numele jafului, prădării și suferinței inegalabile până la această dată.

Nu avem absolut niciun motiv de sărbătoare, cu excepția supunerii noastre penibile vizavi de o înrolare impusă de stăpânii lumii, care fructifică la maximum docilitatea noastră lamentabilă. Ar trebui să ne fie rușine de o asemenea slăbiciune "culturală", deprinsă sub paravanul unui motiv religios fals, dictat de un delir consumerist inconștient. 

Au venit sărbătorile, a venit timpul măcelurilor și uciderilor în masă, nimeni nu se jenează să se îmbuibe cu cadavre!

Curcă, bibilică, cocoș, potârniche, fazan, sitar, prepeliță, porumbel…suntem în plin Sfânt Bartolomeu al lumii păsărilor!

Căprioară, cerb, mistreț, iepure… viața cărora sfârșește pe tejghelele supermarcheturilor…

Bizon, zebră, antilopă, gnou, cămilă, lamă, cangur, struț…și alte cadavre exotice menite să uimească și să impresioneze clienții zoofagi…

Gâște și rațe, cancere de ficat glasate și ornate în cutii de foie gras…împreună cu toată cruzimea tradiției unor regiuni și țări demne de evul mediu…
Languste, homari, crabi și raci, care de-abia așteaptă să fie scufundați în apă clocotită…

Mihalț, biban, barbuni, cambule, caviar de morun, scoici și alte vieți calificate drept resurse pescărești…

Aceste sărbători, mai presus decât altele, reprezintă ocazia obscenă de a ne emancipa și de a ne rupe de existența nevinovată a restului de animale existente, de a ipoteca încă puțin din ceea ce a rămas dintr-o planetă lividă, anemică și fără viitor.

Nu ne îngrijorează nici faptul că în prim-planul unei asemena depravări vor sta copiii noștri, și că cinicul lor cadou va fi poate un panda de pluș WWF!

Ei bine, noi refuzăm să facem parte din acest scenariu și facem appel la conștiința umană!

Nu vom încheia încă un an "de criză" subsemnând și însângerându-l! Vom juca ingratul rol de stricător-de-chef-de-sărbători. Dacă nu vom putea opri masacrul, cel puțin nu vom lua parte la el, exprimându-ne dezacordul profund.

 Va veni o zi în care adevăratele valori umanimaliste  vor fi restabilite, lucrul dovedit deja de din ce în ce mai multe mișcări militante pro-viață !

Crăciunul și Anul Nou transformate în sărbători ale morții: all-apologies din partea tuturor veganilor!"

Sursa : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=776592825701094&set=a.103348673025516.7404.100000511504781&type=1&theater

http://www.all-apologies.org/
https://www.facebook.com/a.all.apologies

Cea mai răspândită boală este...diagnosticul!

Am primit zilele trecute articolul de mai jos. Din păcate nu am niciun fel de informație despre autor, doar numele articolului. 

Îl paste-uiesc aici, așa cum l-am primit. Vindecă ipohondria și vizitele regulate la medic doar de dragul ieșitului din casă:

"Complexul medico-industrial creşte în ţările dezvoltate mult mai repede decât puterea economică a ţărilor respective. Şi aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi timp controlează necesitatea (cererea) acestora. Numărul operaţiilor creste in mod liniar cu numarul chirurgilor! Economiştii denumesc acest fenoment "cerere indusă". Prin acest procedeu medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile.

Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scazut cu mai mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acestei  situaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate! Astfel s-a ajuns la naşteri prin cezariana intr-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a Sanataţii consideră că procentul firesc ar fi de 15%.

Problema principală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NU influenţează de facto longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă şi in prezent îmbunatăţirea permanentă a  condiţiilor de viaţă ale oamenilor începînd cu sfârşitul secolului XIX. O serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul secolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi. Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă (apa curenta, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe, sisteme de încălzire eficace a locuinţelor, în general îmbunătăţirea condiţiilor igienice), şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor. "Medicina modernă nu este  nici pe departe atît de eficientă precum îşi închipuie marea parte a oamenilor" spune acelaşi McKeown. Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorul vredict: "Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poate uşor spăla, a geamurilor mari care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şi creşterea calităţii şi posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare în diminuarea şi eliminarea inflamaţiilor de diferite sorginte, decît medicamentele şi terapiile." Cadourile aduse de medicina modernă, cum ar fi pilulele, tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale, etc., au un aport la nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10%!

O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investesc anual în medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro, în comparaţie  investiţia medie din alte ţări de doar 1757,34 Euro, totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări, doar în zona de

mijloc a "clasamentului". În timp ce prognoza de longevitate a unei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal, nu?

In USA investiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfel putem constata că, deşi in Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiţia respectivă este de peste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan si Florida trăiesc în medie mai puţin decât cele din Portland. Aceasta în mod sigur şi datorită faptului că în Manhattan fiecare cetăţean merge săptămânal la medic (dispunând de o asigurare de sănătate mai "generoasă"), fiind mult mai multe şi mult mai de timpuriu, fapt care chiar că-l termină pe bietul om. Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite cineva din Manhattan!

Rezultă că ideea precum că medicina modernă şi intensivă prelungeşte viaţa este o iluzie! Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilor de cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi trăiau mai mult! Încă o dovadă în plus că medicina super-performantă şi intensivă aduce mai degrabă daune decât foloase pacienţilor.

Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns "consultată şi diagnosticată", şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. Primul consult, e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomali la genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el "începuturi de boli". Marea majoritate  au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că bolile vor și afecta vreodată starea de bine a persoanei respective.

Marea majoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de apariția primul simptom deranjant, este probabil ca aceste personae să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav, este faptul ca medicul "te diagnostichează" ca avînd te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, "îmbolnavit" de către medic, în cele din urmă,  condiţionîndu-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte. În general, cu cât o metodă de diagnosticare este mai exactă, cu atît apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreau să spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să ne facem din când în când nişte analize. Vreau să cer însă un mai mare discernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi "dignosticate ca bolnave". Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective. Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jurămîntului. Deci cu o fraudă.

Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlaturaţi operativ, ceea ce în 90% dintre cazuri este complect inutil! Înţelegeţi acum, cum se pot face bani punând în pericol sănătatea unei persoane? Mai simplu spus, îi fac cuiva o sonografie la  tiroidă, îl anunţ în "cadru festiv" că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţie şi încasez costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista (minunată invenţie  pentru corpul medical, mana cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat, să mai şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Aşa însă...încasăm asigurari de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i operăm pentru boli fictive pe gratis. Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor de sănătate.

O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă pentru analize (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influenţă (compuse cu precădere din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normala pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnave, cu colesterolul mărit, şi astfel, potenţiali  pacienţi buni de muls. În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de  50 de ani este o "valoare ideală". Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi !!! Ei, asta da afacere. Sau ... escrocherie? Vă las pe Dvs. să apreciaţi singuri.

Impunerea unor valori limită stricte precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi şi minunate perspective medicinei. Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de afecţiuni. Pseudo-bolile. O serie foarte lungă de astfel de afecţiuni nici nu ar fi resimţite vreodată  de-a lungul vieţii, dacă nu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate "gogoşile" servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosesc aceste...tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există.

Diagnosticul este cea mai răspândită boală! Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale.

Şi anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentul în care bolnavul  este răpus de aceasta. Păi, bine....dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi în trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual să-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente! Mulţumim frumos pentru grija acordată! Nu cred că ne închipuiam vreodată că ...pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta.

Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentru ea!"