Dinţii de Comunicare (II)

Dinţii de Comunicare ne povestesc despre...

Această pereche de dinţi ne arată în ce fel copilul relaţionează cu lumea exterioară.

Poziţionări defectuoase

Dinte înclinat în faţă

Un decalaj uşor

Temperament volubil şi extravertit, care preia spontan cuvântul pentru a-şi exprima opinia, comunică fără dificultăţi cu ceilalţi

Un decalaj considerabil

Spirit deschis, dar influenţabil. Dacă unul din Dinţii de Comunicare nu mai are contact cu omologul său de jos (maxilarul inferior), putem vorbi despre o lipsă a bunului simţ, neatenţie. Spirit efervescent, trece de la o idee la alta, dificultăţi de concentrare. Cere şi presupune vigilenţă din partea părintelui în cauză, copilul are nevoie de atenţie şi de repere.

Caz particular: zâmbetul defensiv

Dintele al cărui unghi îndreptat spre în faţă acoperă într-o măsură mai mare sau mai mică dintele de frumuseţe

Denotă un spirit incisiv de care copilul se foloseşte pentru a se apăra. Compensatoriu pentru o lipsă a încrederii în propria persoană (manifestată atunci când dintele de frumuseţe este poziţionat înspre interior). Individ defensiv, riposte biciuitoare (tendinţă sever accentuată în caz de poziţionare simetrică).

Dinte poziţionat înspre interior. 

Caz extrem: dintele dispare în palatul dur, ascuns de ceilalţi dinţi.

Timid, copilul nu se exprimă cu uşurinţă, stabileşte dificil contacte cu ceilalţi, preferă să vagabondeze în lumea sa interioară. Dintele situat pe o anumită parte ne arată dacă dificultatea are legătură cu tatăl (partea stângă) sau mama (partea dreaptă) sau poate cu un frate (partea stângă) sau soră (partea dreaptă) care îl împiedică să se exprime. Tendinţa este sever accentuată dacă implantarea dinţilor în acest fel este simetrică. Încurajaţi-l să iniţieze conversaţia, să preia cuvântul, solicitaţi-i părerea. Nu-l lăsaţi să se ascundă în spatele timidităţii sale, încurajaţi-l să cunoască lumea. Poziţionarea dintelui către interior traduce o tendinţă de refugiu în spatele propriei persoane, părinţii nu trebuie să tolereze ca aceste tendinţe să se cristalizeze în personalitatea tânără.

Dinte în rotaţie externă (unghiul anterior ieşit în afară, cel posterior înăuntru)

Nevoia de contact şi socializare este puternică. Nevoia de a se agăţa de celălalt, de a-i atrage atenţia pentru a-l domina sau a şi-l însuşi, fie prin seducţie (unghiul şi forma generală a dintelui rotunjite), fie prin intelect (unghi ascuţit, margine tăioasă).

Dinte în rotaţie internă (unghiul posterior ieşit în afară, cel anterior înăuntru)

Persoana în cauză fuge, se sustrage. Contactele pe care le face sunt superficiale. Nu va ezita să pună brusc capăt unei dorinţe de schimbare.

Carie

Refuz de a comunica, de a vorbi, de a intra în contact cu ceilalţi. Comportament antisocial.

Exemplu: individ care a fost împiedicat să vorbească şi care drept reacţie a ales să se închidă în sine. „Fiindcă nu mă pot face auzit, refuz să mai vorbesc”.

Absenţa erupţiei (sau întârziere severă)

Blocaj profund legat de exprimare sau/şi mişcare. Simbolizează un copil constrâns şi îndrumat greşit spre rigiditate sau fixism fie de către tată (partea stângă), fie de către mamă (partea dreaptă). Energia comunicării, a mişcării şi a schimbărilor este sufocată.

Inexistenţa dintelui comunicării (agenezie)

Nu e un lucru rar ca unul sau ambii Dinţi de Comunicare să lipsească total (absenţa formării embrionare). Prin prezenţa lui, incisivul lateral oferă caracter zâmbetului. Acesta îl îndulceşte sau din contră, îi oferă un aspect incisiv. Atunci când lipseşte, caninul (puternic şi ascuţit) preia locul incisivului astfel încât zâmbetul capătă note dure, aspre.

Copilul nu ştie cum să facă să comunice. Diplomaţia, cu fineţurile şi subtilităţile sale nu va fi punctul său forte.  Acest tip de individ fie va aborda pe ceilalţi brutal, „fără mănuşi”, fie va ezita prea mult înarmându-se cu precauţii inutile. În absenţa reperelor va oscila între cele două extreme. Acest gen de persoană va fi percepută când timidă, când bădărană. În realitate nu este nici una, nici alta; este pur şi simplu dezorientat faţă de enigma pe care o reprezintă Celălalt.

Lipsa incisivului stâng

Dificultate relaţională cu tatăl (nu din vina acestuia neapărat) şi cu orice altă persoană reprezentând autoritatea.

Lipsa incisivului drept

Dificultate relaţională cu mama (nu din vina acesteia neapărat) şi cu orice persoană feminină reprezentând autoritatea.

Lipsa bilaterală

Părinţii trebuie să redea copilului reperele care îi lipsesc. Mai mult decât alţi copii, acesta în special va avea nevoie să fie ghidat. Arătaţi-i cum să stabilească un contact. Încurajaţi-l şi însoţiţi-l în demersurile sale de a cunoaşte alte persoane, dar nu vorbiţi în locul său, cu excepţia primei dăţi când îi veţi arăta cum se face. Lăsaţi-l să se exprime. Îi veţi putea da sfaturi doar după ce veţi observa o ameliorare. În acest fel veţi permite calităţii sale de comunicator să prindă rădăcini.