Durerile de cap (II)

Migrena

"În cazul migrenei (hemicranie) este vorba de o durere de cap cu aspect de criză, manifestată în majoritatea cazurilor pe o jumătate de cap, putând fi acompaniată de tulburări de vedere (hipersensibilitate la lumină), ca şi de tulburări intestinale şi stomacale. Această criză, care durează în mod obişnuit mai multe ore, este încadrată într-o dispoziţie depresivă şi iritabilă. În punctul culminant al crizei de migrenă există dorinţa arzătoare de a fi singur şi de a se retrage într-o cameră întunecată sau în pat". (Bräutigam). În contrast cu durerea de cap declanşată de stările tensionale, în cazul migrenei se mai ajunge, după spasmele introductive, la o extindere puternică a vaselor sanguine cerebrale. Cuvântul grecesc pentru migrenă, Hemikranie (kranion = craniu), înseamnă literalmente afectarea unei jumătăţi de cap şi ne indică foarte direct unilateralitatea gândirii, pe care o găsim într-o formă foarte asemănătoare la pacienţii bolnavi de migrenă, ca şi la cei cu dureri de cap datorate stărilor tensionale.

Toate cele spuse în acest context îşi menţin valabilitatea şi în cazul migrenei, fiind totuşi modificate într-un punct esenţial. Căci pe când pacientul cu dureri de cap datorate stărilor tensionale încearcă să-şi separe capul de trup, pacientul cu migrene îşi deplasează o temă corporală în cap, încercând să o trăiască acolo.  Această temă este sexualitatea. Migrena este întotdeauna o sexualitate deplasată în cap. Capul îşi schimbă funcţiunea, devenind abdomen. Această deplasare nu este chiar absurdă, deoarece domeniul genital şi capul se află într-o relaţie analogă. Ele reprezintă cele două părţi ale corpului care adăpostesc toate deschiderile corporale ale omului.

Deschiderile corporale joacă în sexualitate un rol supraordonator (iubire = acceptarea pătrunderii înăuntru – aceasta se poate împlini la nivel corporal numai acolo unde corpul se poate deschide!). Vorba din popor a asociat dintotdeauna gura femeii cu vaginul ei (de exemplu buzele uscate!) şi nasul bărbatului cu penisul său, încercând să tragă concluzii dintr-unele, asupra celorlalte. Şi în cazul sexului oral devine extrem de limpede legătura şi "interşanjabilitatea" dintre partea de jos a trupului şi cap. Partea de jos a trupului şi capul sunt polarităţi, iar dincolo de caracterul lor opus se află aspectul lor comun – aşa cum este sus, este şi jos. Cât de des este implicat capul ca înlocuitor pentru partea de jos a trupului, se vede limpede din înroşiri. În situaţiile penibile, care au aproape întotdeauna în fundal un carcacter mai mult sau mai puţin sexual sângele ţâşneşte în cap, făcându-l să se înroşească. În acest caz se împlineşte la polul superior ceea ce ar trebui de fapt să se petreacă la cel inferior, căci în cazul excitaţiei sexuale sângele se revarsă în mod normal în sfera genitală, umplând organele sexuale, care devin roşii. Aceeaşi deplasare a domeniului genital în cap se regăseşte în cazul impotenţei. Cu cât un bărbat trăieşte mai mult cu gândurile sale în capul său în timpul actului sexual, cu atât mai sigur îi va lipsi potenţa din partea de jos a trupului, ceea ce are consecinţe fatale. Aceeaşi deplasare o realizează oamenii nesatisfăcuţi din punct de vedere sexual, care folosesc mâncarea ca înlocuitor. Mulţi încearcă să-şi astâmpere foamea de iubire prin gură – şi nu se satură niciodată. Toate aceste indicaţii ar trebui să fie suficiente pentru a ne face conştienţi de analogia existentă între partea de jos a trupului şi cap. Pacientul cu migrene (de cele mai multe ori este vorba de paciente) are întotdeauna probleme cu sexualitatea.

Atunci când cuiva îi este teamă, el sau ea poate să tremure de frică sau să lovească sălbatic în jurul său – amândouă aspectele constituie expresia slăbiciunii. Astfel, între pacienţii cu migrenă găsim atât oameni care şi-au exclus total sexualitateadin sfera vieţii lor („...cu aşa ceva eu nu am nimic de a face”) cât şi dintre aceia care încearcă să-şi expună la vedere raportul lor atât de „liber” cu sexualitatea. Amândouă cazurile au comun faptul că oamenii au o problemă cu sexualitatea. Dacă omul nu recunoaşte această problemă – fie datorită faptului că el oricum nu are nimic de a face cu sexul, fie datorită faptului că el nu are nicio problemă cu sexul, după cum poate vedea oricine – atunci problema se deplasează la cap şi se manifestă ca migrenă. În acest caz problema se poate prelucra numai la un nivel superior.

Criza de migrenă este un orgasm care se realizează în cap. Procesul desfăşurat este identic, numai locul în care se manifestă este deplasat. Aşa cum în cazul excitatiei sexuale sângele se revarsă în domeniul sexual, iar în punctul culminant tensiunea trece în deconectare, tot aşa se-ntâmplă şi la migrenă: sângele se revarsă înspre cap, ia naştere un sentiment de presiune, tensiunea se amplifică, pentru ca ulterior să treacă în faza de deconectare (dilataţia vaselor sangvine). Orice stimul poate declanşa o criză de migrenă: lumina, zgomotul, curentul, vremea, agitaţia, etc. O trăsătură caracteristică a migrenei este şi faptul că după criză bolnavul se bucură un timp de sentimentul de a se simţi bine.  În momentul culminant al crizei, pacientul ar dori să se afle într-o cameră întunecată şi în pat – însă singur.

Toate acestea ne arată că tematica sexuală, ca şi frica, trebuie prelucrate împreună cu o altă persoană, la nivel adecvat. Încă din anul 1934, E. Gutheil descria într-o revistă psihanalitică un bolnav ale cărui crize de migrenă surveneau după orgasmul sexual. Uneori pacientul avea chiar mai multe orgasme, înainte să intervină deconectarea şi să se-ncheie criza. În consideraţiile noastre se integrează şi observaţia că printre fenomenele însoţitoare ale pacienţilor cu migrenă, pe primul loc se află tulburările de digestie şi constipaţia. Omul nu vrea să vadă conţinuturile sale inconştiente şi de aceea, se retrage în partea de sus, în gândirea conştientă – până îi vuieşte capul. Partenerii legaţi prin căsnicie folosesc motivul migrenei (cu care desemnează adesea şi o durere obişnuită de cap) pentru a evita contactul sexual.

Dacă rezumăm aceste lucruri, găsim la pacientul cu migrene conflictul dintre instinct şi gândire, dintre partea de jos şi partea de sus, dintre abdomen şi cap, care duce la încercarea de folosire a capului cu nivel de deplasare şi loc de exersare pentru a rezolva acolo problemele care se pot exprima şi soluţiona doar la un cu totul alt nivel (corp, sex, agresiune). Deja Freud desemna gândirea ca fiind manevrare de proble. Gândirea îi apare omului ca fiind mai puţin periculoasă decât acţiunea. Însă gândirea nu trebuie să înlocuiască acţiunea, ci ele trebuie să se sprijine reciproc. Omul a primit un corp pentru a a se putea realiza cu ajutorul acestui instrument (adică să devină real). Numai prin realizare energiile rămân în flux. De aceea nu este întâmplător faptul că unele concepte, cum ar fi a înţelege şi a cuprinde sunt imagini de-a dreptul corporale. Raţiunea şi capacitatea de formare a conceptelor omului îşi au rădăcinile în folosirea mâinilor, picioarelor, aşadar a corpului. Dacă se separă aceste legături, se ajunge la o blocare tot mai consistentă a energiei, ceea ce se va manifesta prin diferite grupe de simptome ca maladie. Următoarea privire de ansamblu poate să limpezească aceste lucruri:

Trepte de escaladare a energiei blocate:

1.    Dacă activitatea (sex, agresivitate) este blocată în gândire, se ajunge la dureri de cap.

2.     Dacă activitatea este blocată la nivel vegetativ, adică la nivelul funcţiilor corporale, se ajunge la hipertensiune   şi la simptomul distoniei vegetative.

3.      Dacă activitatea se blochează la nivelul nervilor, se ajunge la tablouri clinice de genul sclerozei multiple.

4.   Dacă activitatea este frânată în zona musculară, găsim tabloul clinic al dereglării sistemului membrelor, ca de exemplu reumatismul şi artrita.

   
Această împărţire în episoade corespunde diferitelor faze ale unei acţiuni împlinite. Fie că este vorba de a da un pumn sau de un act sexual, orice activitate începe în faza de reprezentare (1), în care activitatea este pregătită la nivel cognitiv. Aceasta duce la pregătirea spre nivelul vegetativ (2) a corpului, ca şi la o irigare sanguină amplificată a anumitor organe necesare, la creşterea pulsului, etc. În fine, reprezentarea este transpusă în acţiune cu participarea nervilor (3) prin intermediul muşchilor (4). De fiecare dată când o reprezentare nu este transpusă în faptă, energia va fi blocată cu necesitate într-unul dintre cele patru domenii (gândire – nivel vegetativ – nervi – muşchi), ducând cu timpul la simptomele corespunzătoare.

Pacientul cu migrenă se află la începutul acestei scale – el îşi blochează sexualitatea în domeniul reprezentării. El trebuie să înveţe să-şi vadă problemele acolo unde se află ele, pentru a dirija apoi ceea ce i s-a urcat la cap înspre domeniul de care aparţinea de fapt – adică în partea de jos a corpului. Evoluţia începe întotdeauna din partea de jos, iar drumul în sus este îndelungat şi trudnic – dacă omul merge pe el cu onestitate.

(Thorwald Dethlefsen, Ruediger Dahlke, Puterea vindecătoare a bolii)