miercuri, 5 octombrie 2011

III. Greaţă şi vomă

Dacă am înghiţit alimente preluându-le în interiorul nostru, putem la un moment dat realiza că ele sunt greu digerabile şi ne stau ca o piatră în stomac. Dar piatra este – asemînător sâmburelui sau miezului – un simbol pentru o problemă. Ştim cu toţii cum ne poate sta o problemă în stomac, curmându-ne apetitul. Apetitul depinde în cea mai mare măsură de starea psihică.

Multe expresii arată această analogie între desfăşurările la nivel psihic şi somatic: Asta mi-a tăiat pofta de mâncare, sau: dacă mă gândesc la asta mi se face greaţă, sau: mi se face rău la stomac numai când îl văd. Greaţa semnalizează respingerea unui ceva pe care nu vrem să-l avem şi care de aceea ne şi stă strâmb în stomac. A mânca fără discernământ poate duce de asemenea la greaţă. Acest lucru nu este valabil doar la nivel fizic – şi în conştienţă omul poate îndesa simultan prea multe lucruri nepotrivite, astfel încât să nu le poată suporta, pentru că nu le poate digera.

Greaţa amplificată se manifestă în vomitarea alimentelor. Omul se eliberează de lucrurile şi de impresiile pe care nu vrea să le aibă, pe care nu vrea să le încorporeze, pe care nu vrea să le integreze. Voma este expresia masivă a apărării şi respingerii. Astfel, pictorul evreu Max Liebermann spunea, referindu-se la starea politicii şi artei după 1933: „Nu pot mânca atât de mult pe cât aş vrea să vomit!”

Voma este non-acceptare. Acest aspect devine foarte limpede şi în cazul cunoscutelor vome de graviditate. Aici se manifestă aversiunea inconştientă faţă de copil, respectiv de sămânţa masculină, pe care femeia nu vrea să şi-o „încorporeze”. În prelungirea acestui gând, voma de graviditate poate exprima şi o respingere a rolului feminin propriu-zis (faptul de a fi mamă).
(Thorwald Dethlefsen, Ruediger Dahlke, Puterea vindecătoare a bolii)

Urmează subcapitolul:
IV. Stomacul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu