Nu mai putem de dragul Amirei. Încearcă exprimarea-n fraze și-i ies cele mai dulci vorbulițe. E irezistibilă cum ne imită și cum construiește firul logic în mintea ei cristalină.
Zilele trecute am fost în Parcul Botanic. După ce ne-am făcut pofta, dăm să ieșim să mergem acasă. La poartă un tânăr homeless sumar îmbrăcat stătea rezemat de gard și se legăna în ritmul muzicii lui interioare încercând să suplinească ceea ce o mamă cândva trebuia să-i furnizeze din plin.
Amira cu ochii cât cepele. Stă ce stă, cu privirea indiscret de pironită și ne forțează și pe noi să rămânem pe loc și să găsim totuși o explicație, muți și fără replică de parcă am fi văzut nu-ș ce freak. Când îmi scormoneam o explicație corectă din punct de vedere politic, cetățenesc și medical, Amira ne scoate din încurcătură și sintetizează momentul astfel:
- Domnul face gimnastica! (domnul aţe imnastica)
Cine ar putea să găsească vreun flaw la punerea asta în frază? Diplomație și grijă pentru sentimentele oamenilor, that's what I do :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu